Arhivele lunare: Septembrie 2012

Trecut, prezent, trecut

Standard

ratacitaUn sfarsit de saptamana si un inceput de weekend..5 contra 2 zile in care timpul nu mai este portionat in reprize.. Devine o lunga pauza publicitara, pe care o poti petrece ca spectator, sau tragand duble. Privind inapoi la luni simt un deja-vu.. Un prezent trait care se repeta fara sa intrebe. Zile care se succed ca o rutina, pe o scena  scartaind de plictiseala unui actor.. Un slab interpret al propriului rol, dar un critic vigilent al celorlalte roluri. Un produs limitat de timp, de ceilalti, de scenariu, care se ascunde adesea dupa cortina si repeta replici care nu au niciun ecou. Un suflet care nu se mai priveste in oglinda si refuza sa rescrie scenariul. Un amalgam de stari, de credinte si de iluzii la o sala plina in care el sa fie doar un spectator..

Anunțuri

Optiune vs prioritate

Standard

Cand se termina optiunea si cand incepe prioritatea? Un statut incert, necuantificabil si nelimitat. Personaje mai mult sau mai putin animate care intra incaltate si pleaca adesea desculte de stari, cu o parte din noi sau cu nimic. Sufletul nu are liber arbitru si nici creier din pacate.Pragmatism zero.Nu-ti ofera posibilitatea de a alege..Opteaza el pentru tine. Unde incepe si unde se termina starea de dor, de regret, de nemultumire fata de ceea ce ai, ce nu ai si ce ai vrea? Cat de mult conteaza visele din copilarie, inaltimea, culoarea parului, a ochilor, varsta, convingerile, romantismul sau lipsa lui? Prea putin spre deloc.. Idealul din copilarie, plin de caldura, candid si cu 5 ani mai mare poate fi un insensibil versat cu 25 de ani mai mare si cu prea putin timp pentru tine.. In viata lui esti doar o optiune cu slabe sanse de a deveni o prioritate, care nu iti ofera nici timp, nici emotii, insa care umple un gol a ceea ce tabloul vietii tale nu are.. Si anume: acel personaj masculin care este mai mult o absenta decat o prezenta si langa care traiesti o singuratate in doi. Nu mi-as dori sa ma trezesc traind acea viata. Ma bucur insa traind departe de ea

Regasirea

Standard

Concediu, un concept din ce in ce mai rar aprofundat si totusi atat de binecuvantat. Prea putini consuma acest timp personal, neconditionat, in care programul poate fi de 24 de ore, cu mici pauze de somn..  Prea putini apreciaza faptul ca un concediu presupune implicit si un serviciu, pe care multi il detesta, pentru care multi se lupta si prea putini il obtin.

Ne traim existenta intr-o societate in care valoarea unui om nu mai consta nici in numarul de facultati terminate, nici in tipul acestora (particulare sau de stat), nici in informatiile aprofundate de-a lungul anilor petrecuti in cadrul lor, ci in norocul, sansa, mana intinsa, oportunitatea sau recomandarea.

Si, uneori nu este de condamnat acest mod de angajare. Poate ca un absolvent de facultate, cu un CV impresionant, in urma sustinerii unui interviu, demonstreaza ca nu dispune de baza informationala necesara respectivului post.

Foarte binevenita acea vorba  despre aprecierea a ceea ce ai abia dupa ce o/ il pierzi. Cat de importanta este aprecierea unui serviciu. Iar daca respectivul loc de ocupare a timpului pret de minimum 8 ore este si unul dinamic, antrenant, care cu un minim de riduri, are rezultate productive si eficiente, atunci angajatul se poate numi norocos, iar Adam Smith – mandru.

Viata este o loterie, in care poti  cheltui toti banii pe lozuri, cat sa acoperi pretul lor sau poti cumpara de toti banii lozuri . Din pacate, in ambele cazuri apar regretele.