Arhive pe autori: mariaderomania

Despre mariaderomania

Sunt o oarecare şi-mi trăiesc anonimatul. Cred că ziua de maine nu este cea de ieri. Ar fi o listă lungă de lucruri care nu-mi plac, dar cel mai mult detest imitația proastă. Nu-mi plac cei care trăiesc după regulile altora pentru că viața o văd ca pe ceva mai mult decat un teatru de păpuşi.

Ratare în rate…

Standard

Educaţia costă: bani şi dorinţa de a face ceva.Ne-am învăţat prost să credem că ni se cuvine totul, să fim suprasaturaţi de diplome pe bandă rulantă. Unde mai este voinţa atunci când ştii că oricum vei absolvi şi mama va spune că are şi ea o fata licenţiată?  Unde este ruşinea că treci printr-o instituţie educaţională şi rămâi cu nimic? Probabil totul se ascunde în spatele teancului de bancnote cu care se plătesc taxele de şcolarizare. Mintea nu costă. Iar ambiţia se poate cultiva. Sunt copii care visează la ziua în care vor da lumânarea pe o lampă, iar alţii care, oricât ar da, nu ar putea cumpăra mintea celor care îşi luminează viaţa singuri. Viaţa oferă într-adevăr lecţii nu dintre cele mai fericite. Iar unii se trezesc abandonaţi şi îşi continuă viaţa într-un cşsmar. Nu poţi vorbi aici de aspiraţia lor spre educaţie.. pentru ei există doar trotuarul, frigul, căldurile, mizeria, nepăsarea, resemnarea. Pe ei viaţa i-a ratat.. Din pacate, mulţi ne ratăm viaţa.

Anunțuri
Notă

Iubiri pierdute-n realități

și realității mânjite-n rame,

suflete fără calități

și forme prea puțin umane.

Ticăituri din ceasuri fără baterii

Și camere fără ecouri cardiace,

simțuri prea ascuțite

și simțăminte spintecate.

Împăratul şi împărăteasa

Standard

14 mai nu va mai fi niciodată ce a fost, adică o zi ordinară care să se consume fără nicio amintire notabilă…
Acum este aniversarea uniunii în faţa Celui de Sus, singura de altfel care contează şi dăinuie.
Cele două entităţi, trupuri şi suflete au devenit Împărat13230200_731398933630568_370793626987369437_n - Copy şi Împărăteasă.

Nu după ritualul steampunk care a reprezentat şi tematica nunţii, ci după cel divin.

 

Îmi doresc o dorinţă…

Standard

Dorinţe atârnate pe ghirlande de lumini în  sărbători care uită să picteze iarna. Târguri fără tâlcuri în care  timpul a topit copilăria. Şi totuşi nu-i las să-mi atingă spiritul Crăciunului. Căci miracolul sărbătorii îmi şterge acum păcatele de om mare şi rău şi-mi readuce sufletul şi mintea de copil ingenuu şi candid. Şi aştept aşteparea…Acum apartenenţa la familie se resimte cel mai puternic. Am, deci sunt sau poate că sunt pentru că am. Fiecare dimineaţă în care ne este dat să revedem lumina este o binecuvântare. Nu doar lumina instalaţiilor de sărbători, a lumânărilor de pe tort sau a monitorului… Cel care ne ajută să câştigăm bani în timp ce pierdem timpul în faţa lui. Îmi doresc o dorinţă: să fiu om şi să am binceuvântare: sănătate, credinţă şi familie.

poveşti de adormit iubirea

Standard

Pereți zugrăviți, mobilă schimbată, interiorul casei renovat. Ce spune însă interiorul nostru? Aceeaşi minte cu ai ei pereți verzi de la cai, acelaşi suflet irațional cu bătăi regulate sau cand trupul nu este obedient. Uităm uneori că sufletul şi trupul fac parte din două lumi diferite. Organicul şi iubirea au numitor comun doar simțămantul. Ambele simt, deşi la fel de intens uneori, nu au aceeaşi continuitate. Unul durează între un minut şi cateva ore, iar altul poate dura o viață. Dacă în cazul unuia te oglindeşti în tavan, în cazul altuia te oglindeşti în tine. Cate poveşti ascunde tavanul, dar căte secrete ascundem noi? Oniricii care deschid ochii în somn şi insomniacii care vor să închidă ochii în fața realității. Durerea doare puțin mai mult atunci cand este provocata de un adevăr spus sau renegat.

păcate acide

Standard

Privim în ochi, dar plecaţi,

cu ochii minţii legaţi

de paturi străine în nopţi alcaline

baterii se descarcă cordial.

Minciună sau doar adevăr deformat

De un corp desfrânat

consum depăşit de păcat

să fie un om sau un bărbat?

Se scurge prin mine o parte din tine

sau doar lichidul din baterii alcaline?

Mă doare noaptea acidă

o prefer însă pseudoplăcerii din mimă.

punctuaţia în pat…

Standard

În acest mare pat al lui Camus ne extindem opţiunile şi ne suprimăm principiile. Sociali, sexuali, sociopaţi, psihopaţi cu prea puţine conştiinţe şi prea multe parole. Ne ardem ca unităţi. Ne zvârcolim în păcate pline de patos şi goale de emoţii.

Jocuri începute şi neterminate, mâini care vor să atingă piese pe care nu le găsesc. Cui cerem voie să greşim? Aceluiaşi căruia-i cerem şi iertare? Unde se termină opţiunea şi unde începe restricţia? Limita dintre greşeală şi păcat se trasează într-un corp străin. Golim o memorie pentru a încărca o conştiinţă cu regrete. Păcatele nu cunosc punctuaţia.Unde ridicăm semne de întrebare, unde exclamăm un geamăt, unde enumerăm plăceri, unde punem spaţiu între numere şi unde punem punct. Şi mai sunt acele puncte de suspensie dinaintea sau anterioare unui raport mai mult sau mai puţin principial. Apa spală superficial păcate. Şansele de a reveni la corpul posedat doar o dată sunt sugrumate din momentul în care vrem, deşi avem. Vrem să umplem punctele goale…Le umplem cu propria semantică a ceea ce înseamnă pentru noi cel puţin doi. Dar cel puţin doi înseamnă maximum doi. Printre atâtea intrări, ieşiri, fizică şi chimie organică devenim trupuri şterse de altele.