Arhivele lunare: Noiembrie 2012

lectii de stare…

Standard

Lectii zilnice date de semeni pseudoumani, dar care cunosc prea putin umanitatea. Vieti traite in minciuna ca suntem mai buni, cand de fapt fiecare secunda de lumina pentru unii este traita in intuneric. Intr-o bezna narcisista cauzata de frustrari. Sa fie oglinda deformata sau doar perspectiva noastra? Degete care nu stiu decat sa arate si ziduri construite pentru a proiecta inscriptii. Cate lectii trebuie recapitulate pentru a intelege notiunea de Bine? Niciuna de fapt. Pentru ca binele meu nu este si al lui, cu atat mai putin al nostru. Pentru ca binele nu se invata, ci se face. Pentru ca fara ei, cei care traiesc in bezna, nu ne-am dat seama ca vrem sa traim in afara lui. Suntem buni pentru ca ei sunt rai si uneori mai putin buni pentru ca ei sunt mai putin rai. Mi-am promis, nu o data, ca imi voi consuma existenta fara stari pe care le repugn la ei. Si, nu o data, mi-am incalcat promisiunea. Pentru ca, oglinda ma arata mai buna, cand de fapt, uneori sunt la fel. Este ca si cum ai vrea sa mergi prin ploaie fara sa te murdaresti.. Fara sa accepti faptul ca si noroiul face parte din ea.. La fel cum si atatea stari care nu ne fac cinste, sunt adesea prea mult traite si prea putin constientizate. Alb, negru, gri si poate uneori doar pete…

povestea timpului…

Standard

Zile nesfarsite  in care inspiratia isi tine respiratia.. se ascunde. Ai vrea sa transpui o realitate traita, simtita, visata si nu reusesti decat sa o ratezi ,chinuindu-te intr-o oaza secata de idei…Idei originale, noi sau aceleasi ganduri reformulate. Cat de mult poate un om visa, gandi sau trai altfel fara a-si modifica esenta? Daca portativul, in penuria sa danseaza mereu altfel dupa cele 7 note, noi, ca perenitati inzestrate cu mult mai mult de ce nu reusim? Sa compunem tablouri, sa pictam portative, sa ne depasim conditia limitata, stoica, umana. Suntem umani pentru ca avem constiinta sau pentru ca avem esenta? Ne concentram pe maine cand azi zboara pe langa noi. Lasam timpi neconsumati din zgarcenia de a-i pastra pentru un maine, un maine despre care nu stim nimic, dar pe care il asteptam cu mai mult entuziasm decat il traim pe azi. Si mainele se transforma in azi, pedepsindu-ne astfel pentru ca nu l-am apreciat.

Oameni cu prea multe pacate in prea putine vieti…

Standard

Oameni, vieti, pacate prin anotimpuri care trec prin noi pe nesimtite..

Acele zile in care esti prea putin recunoscator ca  existi.. O existenta insignifianta pentru pacatele consumate si tentatiile care inca asteapta pe lista. Doruri, regrete pentru oameni prea putin umani. Vieti  in care binele nu predomina. Pacate in care esti si victima si instigator.. Anotimpuri care se succed pentru ca nu mai au rabdarea de a ne asteapta. Pe noi, oamenii cu suflete mohorate, posesori nerecunoscatori ale unor vieti pe care le blamam si nu le traim suficient. Stari de sufocare, anxietate, pe fondul unor personaje care sar gardul in viata noastra din curiozitate, frustrare sau pur si simplu inconstienta. Aceleasi personaje in care, din pacate, in anumite etape ne regasim, ne regretam, ne uram, pentru a invata apoi sa ne iubim  viata si pacatele…