Arhivele lunare: Iunie 2015

păcate acide

Standard

Privim în ochi, dar plecaţi,

cu ochii minţii legaţi

de paturi străine în nopţi alcaline

baterii se descarcă cordial.

Minciună sau doar adevăr deformat

De un corp desfrânat

consum depăşit de păcat

să fie un om sau un bărbat?

Se scurge prin mine o parte din tine

sau doar lichidul din baterii alcaline?

Mă doare noaptea acidă

o prefer însă pseudoplăcerii din mimă.

Anunțuri

punctuaţia în pat…

Standard

În acest mare pat al lui Camus ne extindem opţiunile şi ne suprimăm principiile. Sociali, sexuali, sociopaţi, psihopaţi cu prea puţine conştiinţe şi prea multe parole. Ne ardem ca unităţi. Ne zvârcolim în păcate pline de patos şi goale de emoţii.

Jocuri începute şi neterminate, mâini care vor să atingă piese pe care nu le găsesc. Cui cerem voie să greşim? Aceluiaşi căruia-i cerem şi iertare? Unde se termină opţiunea şi unde începe restricţia? Limita dintre greşeală şi păcat se trasează într-un corp străin. Golim o memorie pentru a încărca o conştiinţă cu regrete. Păcatele nu cunosc punctuaţia.Unde ridicăm semne de întrebare, unde exclamăm un geamăt, unde enumerăm plăceri, unde punem spaţiu între numere şi unde punem punct. Şi mai sunt acele puncte de suspensie dinaintea sau anterioare unui raport mai mult sau mai puţin principial. Apa spală superficial păcate. Şansele de a reveni la corpul posedat doar o dată sunt sugrumate din momentul în care vrem, deşi avem. Vrem să umplem punctele goale…Le umplem cu propria semantică a ceea ce înseamnă pentru noi cel puţin doi. Dar cel puţin doi înseamnă maximum doi. Printre atâtea intrări, ieşiri, fizică şi chimie organică devenim trupuri şterse de altele.

Concursul IC-urilor…

Standard

Dacă nu aş mai fi eu pe cine aş alege să îmi joace rolul? Ar trebui să fie cineva cu cel puţin la fel de multe ic-uri ca şi originalul:  ironic, oniric, empatic când nu e apatic, prea puţin eroic, dar prea mult coleric. O copie care bate originalul sau doar o imitaţie mai puţin reuşită? Căci nu conţine atribute care derivă din sociopată. Născută şi crescută în societate, dar cu puternice stări de respingere a ceea ce înseamnă ea în fapt şi de fapt. Scriptic şi la nivel de DEX, solidaritatea, valorile şi umanitatea dispar. Rămân doar cei care fiinţează material şi tangibill.Capital, raport, financiar, nevoi, resurse, limitat. Da, asta ar defini societatea: limitarea la concret, ceea ce duce la pierderea şi restrângerea credinţei şi a identităţii.

o Lună Amară de ceară…

Standard

O sâmbătă în care m-am reîmprospătat cu versuri revelatoare care nu mi-au mai fost şoptite demult.Nişte poeţi muzicali care scot umanitatea şi profunzimea din noi. Pentru că lupta cu propria ipocrizie şi propriile amăgiri este subtilă şi în acelaşi timp obositoare.Te va ajunge şi te va pune-n faţă cu tine, cel/ cea care deteşti ceea ce uneori refuzi să recunoşti că eşti.

Un posesor posedat care uită că este bun, nu marfă şi se vinde… Şi iată de ce opţiunile sunt pentru cei care merită să aleagă, nu pentru cei care îşi suprimă plusul.

Spre inconştienţa noastră, lumea se întâmplă cu şi fără noi. Suntem nişte Icari care nu realizează că nu ei au inventat zborul. Chiar şi luna ne poate topi ceara propriei măşti: o Lună Amară de care mi-era dor.