Concursul IC-urilor…

Standard

Dacă nu aş mai fi eu pe cine aş alege să îmi joace rolul? Ar trebui să fie cineva cu cel puţin la fel de multe ic-uri ca şi originalul:  ironic, oniric, empatic când nu e apatic, prea puţin eroic, dar prea mult coleric. O copie care bate originalul sau doar o imitaţie mai puţin reuşită? Căci nu conţine atribute care derivă din sociopată. Născută şi crescută în societate, dar cu puternice stări de respingere a ceea ce înseamnă ea în fapt şi de fapt. Scriptic şi la nivel de DEX, solidaritatea, valorile şi umanitatea dispar. Rămân doar cei care fiinţează material şi tangibill.Capital, raport, financiar, nevoi, resurse, limitat. Da, asta ar defini societatea: limitarea la concret, ceea ce duce la pierderea şi restrângerea credinţei şi a identităţii.

Anunțuri

o Lună Amară de ceară…

Standard

O sâmbătă în care m-am reîmprospătat cu versuri revelatoare care nu mi-au mai fost şoptite demult.Nişte poeţi muzicali care scot umanitatea şi profunzimea din noi. Pentru că lupta cu propria ipocrizie şi propriile amăgiri este subtilă şi în acelaşi timp obositoare.Te va ajunge şi te va pune-n faţă cu tine, cel/ cea care deteşti ceea ce uneori refuzi să recunoşti că eşti.

Un posesor posedat care uită că este bun, nu marfă şi se vinde… Şi iată de ce opţiunile sunt pentru cei care merită să aleagă, nu pentru cei care îşi suprimă plusul.

Spre inconştienţa noastră, lumea se întâmplă cu şi fără noi. Suntem nişte Icari care nu realizează că nu ei au inventat zborul. Chiar şi luna ne poate topi ceara propriei măşti: o Lună Amară de care mi-era dor.

Efectul larva…

Standard

Sufla un vant al uitarii peste inimi incolore. S-a dus roseata lor, la fel ca si bataia sacadata din aripi a fluturilor care au redevenit omizi. Urat, grotesc, de nerecunoscut, aidoma oamenilor pe care ii iubim si pe care ajungem sa ii dispretuim Pentru ca i-am crezut fluturi gratiosi si colorati si de fapt erau niste molii flamande care au intrat pe sub hainele noastre ca sa se hraneasca cu tesut sufletesc.

Ne metamormofazam si regresam in larve de organisme  straine omului.Si iata cum totul rezulta intr-un zbor icaric soldat cu o decadere a umanitatii…

dar din darts se face

Standard

Plecări de capete sau doar de pași în realități conduse de pseudosuperiori alias șefi ai unor simpli, umili și uneori agili subalterni. Postură demnă, dar ingrată ar spune cei care visează la funcția de sef. Funcție…mă duce cu gândul la rol, contribuție, ceva care rotește sau se rotește într-un mecanism și care nu îi dăunează. Și, într-adevar, adesea, șeful își joacă foarte bine rolul.

Printre obiective, strategii și analize, ajungem pe o tablă de darts în care suntem micile proiectile aruncate la un target de către șeful jucător.

Dar, consolarea este că visele se îndeplinesc uneori și în interiorul lumii noastre unde suntem proprii noștri pseudoșefi…

Beware…

Standard

Beware of the ones who live just to smile
Beware of the sins that force you to lie
Beware of the time which makes you feel old
Beware of the night which breakes in dawn.
Beware of your conscious which never sleeps
Beware of the soul which you once sold cheap.

Beware of the love which has no bed
Beware of the bird which forgott its nest.
Beware of the voice which sings in the dark
Beware of the eyes which tell no story
Beware of the star who lost its glory.
Beware of a doctor with a soul and a brain
Beware of the pills that can’t take the pain.

Notă

Lumi luminate si bestii in bezne.
Lumini ce se nasc in intunericuri sterse 
Fara un soare, doar cu lanterne inchise
Ne cufundam voit in abisuri deschise
De minti luminate si de suflete stinse.

Radiem credinta palpand pacate
Pe care le stergem cu  radiera si nu prin fapte curate.
Pretindem iertare, dar nu traim acea stare.
Evoluand mental prin regres spiritual.

Lumi neluminate

Pretext scuzabil…

Standard

Un aer neinspirational si becuri care refuza sa se aprinda.Luni de cand nu mai am curentul necesar pentru a scrie. Apatie, plafonare, amortire mentala sau doar o pana relativ scurta care m-a lovit puternic? Scrisul da stari de bine, nu pentru ca as fi epatat la caligrafie, ci prin prisma eliberarii de introvertirea de care ma catalogheaza unii cu membrele mai putin superioare.  Acea catalogare care te face sa te simti ca o poza mai putin reusita dintr-un album peste care nu se mai prea uita nimeni. O primavara care a adunat un buchet de frustrari, dezamagiri si lipsa de asteptari. Saptamana asta mi-a reamintit ca sunt un om mai mult rau decat bun, cu mai multe becuri arse, decat aprinse, cu mai multe reprosuri decat multumiri pentru ce am sau nu am. Si asta imi produce riduri sufletesti. Pentru ca nici anul acesta nu am reusit sa fiu un om mai bun, ci am regresat spiritual…Poate pentru ca nu mi-am propus cu adevarat, sau poate pentru ca nu am suflat destul de tare in lumanari…  Sau poate pentru ca ne-am obisnuit sa ne  inconjuram de prea multe scuze, pretexte, amagiri si de prea putine realitati. Palpam si credeam ceea ce simtim, dar uitam sa simtim doar crezand.