Pretext scuzabil…

Standard

Un aer neinspirational si becuri care refuza sa se aprinda.Luni de cand nu mai am curentul necesar pentru a scrie. Apatie, plafonare, amortire mentala sau doar o pana relativ scurta care m-a lovit puternic? Scrisul da stari de bine, nu pentru ca as fi epatat la caligrafie, ci prin prisma eliberarii de introvertirea de care ma catalogheaza unii cu membrele mai putin superioare.  Acea catalogare care te face sa te simti ca o poza mai putin reusita dintr-un album peste care nu se mai prea uita nimeni. O primavara care a adunat un buchet de frustrari, dezamagiri si lipsa de asteptari. Saptamana asta mi-a reamintit ca sunt un om mai mult rau decat bun, cu mai multe becuri arse, decat aprinse, cu mai multe reprosuri decat multumiri pentru ce am sau nu am. Si asta imi produce riduri sufletesti. Pentru ca nici anul acesta nu am reusit sa fiu un om mai bun, ci am regresat spiritual…Poate pentru ca nu mi-am propus cu adevarat, sau poate pentru ca nu am suflat destul de tare in lumanari…  Sau poate pentru ca ne-am obisnuit sa ne  inconjuram de prea multe scuze, pretexte, amagiri si de prea putine realitati. Palpam si credeam ceea ce simtim, dar uitam sa simtim doar crezand.

Anunțuri

Despre mariaderomania

Sunt o oarecare şi-mi trăiesc anonimatul. Cred că ziua de maine nu este cea de ieri. Ar fi o listă lungă de lucruri care nu-mi plac, dar cel mai mult detest imitația proastă. Nu-mi plac cei care trăiesc după regulile altora pentru că viața o văd ca pe ceva mai mult decat un teatru de păpuşi.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s